La cumpana dintre ani ma intreb mereu a cui o fi cumpana asta, a anului trecut sau a celui nou? Daca ar fi asta singura intrebare as fi cel mai fericit om , mai sunt insa multe altele : cand a trecut anul asta? am devenit mai bun? sunt mai aproape de Dumnezeu? cum va fi anul urmator? ce imi propun sa schimb? cum , ce , cand, cine, de ce ?
Sunt intrebari la care probabil cu totii cautam raspuns, dar in timpul acesta cumpana incepe sa apese mai mult spre anul 2010, a gandi nu-i destul, a pune in practica nu ajunge, mai e nevoie si de binecuvantarea Cerului.
Imi place sa vad trecerea dintre ani ca pe traversarea unui râu , nu Iordan, nu Stix, Pix , Asterix …. il voi numi Râul Oportunitatilor.
E un râul al contrastelor, nu atat din cauza lui ci a oamenilor care il traverseaza. Aici intalnesti bogat si sarac, copil si batran, credincios si necredincios. Tot aici vezi modul in care fiecare alege sa traverseze râul.
Pentru unii râul e ca inexistent, se duc la culcare si se trezesc pe malul celalat, nu noapte alba, nu galagie, nu “distractie”, doar odihna.
Altii vor sa traverseze râul acesta cu “vaporul”, de parca ar fi oceanul, isi pregatesc petrecerea mult timp, au grija ca totul sa fie la locul lui, pentru ca trecerea dintre ani sa fie un eveniment de care sa-si aduca aminte mult timp, ca un “altar de aducere aminte”. “Adevarul este ca va puteti trai viata cum doriti, dar o traiti o singura data.” John C. Maxwell
Dati-mi voie sa va spun ca unii sunt traversati pe malul celalalt, ei nu mai stiu bine daca e zi sau noapte, pe ei nu ii mai intereseaza altceva decat sa isi urmeze dorintele. Ei imbunatatesc apa râului cu putin alcool, pentru curatirea apei… mintii, banilor, unitatii dintre oameni. Multi dintre ei vor fi atat de „curatati” incat nu vor mai ajunge pe malul celalat, sfarsitul ii va gasi nepregatiti…
Mai este o categorie a ciudatilor, ei se deosebesc de ceilalti, in noaptea dintre ani, in mijlocul râului ridica un „altar al rugaciunii”. Ei Il cauta pe Dumnezeu si se inchina Lui. Ei privesc la vechiul mal , isi aduc aminte de bucuriile si tristile traite acolo, le pare rau pentru momentele in care nu au fost buni si isi doresc sa fie mai curati pe taramul celalalt, sunt parca impotriva spuselor lui Lev Tolstoy „Oricine se poate gandi sa schimbe lumea, dar nimeni nu se gandeste sa-si schimbe propriul caracter” . Isi dau seama ca nu este usor dar „Kilometru cu kilometru , viata este greu de parcurs, dar centimetru cu centimetru este floare la ureche” Robert Schuller.
L-am numit Râul Oportunitatilor pentru ca aici ai ocazia sa iti speli mainile murdare, praful de pe picioarele prea jucause… Dumnezeu ne da posibilitatea ca prin pocainta sa obtinem curatirea de toate lucrurile facute pe acest mal si ne da un taram nou nout… un an nou nout…. un an in care sa ne revansam fata de gresitii nostri… un nou inceput, o noua sansa…
Din care categorie esti? Nu te-ai decis inca? Nu pot decat sa il mai citez o data pe Maxwell: “Adevarul este ca va puteti trai viata cum doriti, dar o traiti o singura data.”
Trecerea dintre ani e insa doar un râu, urmeaza un mal de atins si un teritoriu neatins de explorat. Necunoscutele sunt multe, trecutul nu a fost linistit si nici prezentul, ce ne-ar face sa credem ca viitorul aduce ceva mai bun? Un singur lucru e clar, daca incepi cu Dumnezeu si continui cu El vei depasi orice obstacol.
La cumpana dintre ani va invit sa luati loc langa mine si sa continuam sa meditam.
O traversare linistita si un 2010 cat mai bogat!
Sa fiti iubiti!
